Cum meditam fara a medita

Printre primele mentiuni ale termenului meditatie intr-un text scris sunt cele care pot fi gasite in textele vedice, care apartin traditiei hinduiste, unde sunt discutate practicile meditatiei din timpul Indiei antice si care se presupune ca dateaza din anii 1500 i.Hr. Apoi, in jurul secolelor 5 si 6 i.Hr. s-au dezvoltat noi forme de meditatie apartinand traditiei taoiste in China si budismului in India. Din acele vremuri si pana in zilele noastre s-au dezvoltat multe alte forme de meditatie care pot fi intalnite in mai toate marile traditii religioase ale lumii.

In prezent, prin termenul meditatie se pot intelege foarte multe lucruri, meditatia fiind practicata in multe forme la nivel global, iesind din ce in ce mai mult din straiele religioase si fiind adaptata la necesitatile si viata omului modern, astfel ca din ce in ce mai multi oameni au acces la si practica meditatia pentru diferite motive.

Si totusi, ce am putea sa spune ca este meditatia? Daca ne uitam la traditia budismului tibetan, termenul folosit pentru meditatie este cuvantul tibetan gom care in traducere libera inseamna a te familiariza cu si se refera la practica care ne permite sa ne familiarizam cu propria minte si modul in care functioneaza aceasta, iar intr-un sens mai larg se refera la a ne familiariza cu noi insine. Meditatia este o practica nelipsita in aceasta traditie, fiind una dintre modalitatile care ne poate ajuta sa ne eliberam de suferinta si prin intermediul careia se poate chiar atinge iluminarea.

Observam ca din acest punct de vedere modul in care este privita meditatia nu are deloc tente dogmatice sau religioase, ci este prezentata ca o metoda prin care ne putem descoperi pe noi insine si modul in care functionam, fara a porni cu intentia de a schimba ceva, ci din dorinta de a deveni din ce in ce mai constienti de noi insine si pentru a reusi sa ne ancoram in momentul prezent.

Asa cum spuneam, exista foarte multe forme si tehnici de meditatie, motiv pentru care vom introduce aici una care nu presupune o tehnica complicata si care ne ajuta sa ne focusam toate capacitatile mintii asupra unui singur punct de referinta, in acelasi timp mintea noastra devenind din ce in ce mai relaxata.

Modul traditional in care se practica acest gen de meditatie presupune ca persoana sa se duca intr-o locatie retrasa, unde exista cat mai putine zgomote sau stimuli exteriori pentru a medita timp de 5 – 6 luni. In zilele noastre acest lucru este dificil de realizat, mai ales pentru ca avem atat de multi stimuli exteriori care ne pot distrage de la meditatie, iar aceasta practica presupune sa mentinem atentia in interior, fara a-i permite sa fie sedusa de ceea ce se intampla in exterior.

“Ceea ce numim noi meditatie, ” spune Karmapa al XVII-lea – unul dintre principalii lideri ai budismului tibetan de astazi – “presupune ca orice s-ar intampla si cu orice situatie ne-am intalni, mintea noastra ramane stabila, calma si centrata in ea insasi. Intr-un mod simplu si natural ramanem centrati in mintea noastra. Daca putem face asta nu este necesar sa practicam meditatia ca o activitate separata. ”

Cum meditam fara a medita? Este destul de simplu: ne relaxam si nu permitem mintii noastre sa mute atentia in exterior, pe stimuli care sunt in afara noastra si ramanem constienti in starea in care suntem observatori neimplicati la ceea ce se intampla in interiorul nostru. Fiind foarte obisnuiti cu gandurile si constructiile noastre mentale, aceasta practica poate sa para dificila.

De aceea, in momentul in care apare un gand ne uitam pur si simplu la el si ne relaxam. Nu cautam ceva in mod special, ci in momentul in care gandul apare ne concentram toata atentia asupra lui. Nu este necesar sa analizam, sa ne intrebam de unde a venit acest gand, ce reprezinta el si unde se duce – nu este scopul nostru aici sa analizam gandurile. Ceea ce trebuie sa facem este sa ne trezim atentia si sa ne uitam direct la gandul care apare, sa-l observam pur si simplu cum apare. Nu este nevoie sa analizam, sa facem vreun efort sau sa declansam un proces mental. Ne uitam pur si simplu la el.

Cand facem asta, slabim puterea gandului de a ne tulbura sau de a provoca emotii puternice, care ne pot face sa reactionam impulsiv, cu repercursiuni nedorite. Pentru a intelege mai bine, ne putem gandi la el ca la un copill care minte. Daca privim copilul direct in ochi, acesta se va simti rusinat si nu va mai putea minti cu aceeasi tarie si convingere. La fel si gandurile noastre, care nu au in fapt o baza reala, atunci cand ne concentram toata atentia asupra lor si le privim, isi vor pierde puterea de a ne minti, controla si tulbura.

Aplicam aceasta metoda tuturor gandurilor, atat celor considerate negative cat si celor pozitive si permitem astfel gandurilor sa vina si sa plece fara sa ne atasam sau sa ne lasam tulburati de ele si treptat se va instala o stabilitate si vom putea ramane centrati indiferent de ceea ce se intampla. Vom putea astfel sa ne ancoram in prezent, cu o atitudine deschisa si cu mintea clara, atenta si constienta, care nu este prinsa in ganduri, emotii, trecut sau viitor, ceea ce ne va permite sa simtim bucuria, linistea si pacea momentului in care ne aflam.

Surse:

http://the17thkarmapa.blogspot.ro/2016/06/wishing-for-happiness-of-others.html

http://www.yowangdu.com/tibetan-buddhism/buddhist-meditation.html